Cristina Galalae

Pentru mine Volksstumm e o cafea tare, fără zahăr.

De câteva nopţi încoace nu pot dormi. Prietenii mei spun că beau prea multă cafea. Da, probabil că beau prea multă cafea si ăsta e motivul pentru care nu pot să dorm noaptea.

Încerc să înteleg de ce apa si uleiul nu se pot amesteca niciodată, de ce dacă încalzesti o bucată de ceară se topeşte si curge, de ce noaptea e atât de lungă la Polul Nord. Mă gândesc la toate aceste lucruri pe care trebuie să le percepem ca atare si totodată la toate stereotipurile pe care ni le creăm singuri si le considerăm ca fiind inşanjabile. Ce anume putem schimba din lumea ce ne înconjoară si mai ales în ce măsura ne dam seama ca putem schimba lucrurile? Unde se află limita dintre acceptare si resemnare?

Când trebuie să îndraznim să ne exprimăm, indiferent ce înseamna asta, şi când trebuie să tăcem cu stoicism? Cred că odată ce ne adresăm aceste întrebări începem să înţelegem că putem renunţa la orice limită impusă de noi însine. Acesta e Volksstumm, momentul 0 în care conştientizăm potenţa noastră de fiiniţe cugetătoare capabile să işi definească propria via media.

Mă duc să beau o cafea tare, fără zahăr.