Ana Maria Lebădă

Pentru mine Volksstumm este ţiuitul asurzitor al tãcerii care acoperã forfota lumii. Forfota furnicarului de la metrou, a hainelor gri şi a blocurilor cartonate, identice, liniare.

E tãcerea ce ţipã din ochi doborâţi de nesomn şi de pe chipuri descompuse de amprenta deznãdejdii sau resemnãrii. Rahatul îngurgitat zi de zi, cu spasme ce-şi gãsesc glas doar în forumul interior şi silenţiozitate sterilã în lumea de-afarã.

Volkstumm e tãcerea bacteriilor din care va rodi viaţã pe Marte: tãrâm al tuturor posibilitãţilor şi soluţiilor. Problemele sunt ciuperci şi prea des îi permitem ploii sã cadã.

Poate cã, dacã-am începe sã vorbim, am obliga tãcerea sã tacã.

AICI se Vorbeşte. Nu se articuleazã.