Tacerea Mieilor

Cumva, albul a fost întotdeauna la modă printre oi. De ce? N-am idee. Poate pentru că a fost foarte la modă şi printre oameni o vreme. În acea vreme în care albul era singurul trend acceptat, respectat, venerat.

De-atunci, lucrurile s-au mai schimbat în privinţa oamenilor, insa nu acelaşi lucru s-ar putea spune şi în privinţa oilor. La un simplu search pe Google pentru “sheep”, la “images”, am găsit prima oaie neagră abia pe pagina 5, pierdută, săraca, într-o mică mare de oiţe albe. Un fel de “raţuşca cea urâtă” a ovinelor (care, btw, tot neagră era).

Valenţele simbolice ale oii negre sunt, se pare, împământenite mai adânc în mentalul colectiv decât rădăcinile unei bătături încăpăţânate.Şi sunt împrumutate adeseori celor care refuză blana albă, comodă şi călduroasă a tăcerii, conformismului, compromisului. Căci, Doamne, nimic pe lume mai simplu şi sănătos decât tăcerea! Şi ce negru Cer al gurii le este atibuit celor care n-o practică!

Cu toate astea, iubitori de oi negre există. John Hegarty a fost unul dintre ei.

Art Director, Creative Director al Saatchi Londra, co-fondator al TBWA Londra, John Hegarty înfiinţează în 1982 BBH.Primul proiect obţinut de BBH este un poster pentru lansarea Levi’s Black. Propunerea agenţiei este o turmă de oi albe în mijlocul căreia se află o oaie neagră, îndreptată în sens invers. Headline : « When the world zigs, zag. »Clientul cere ca posterul să includă poza produsului. Hegarty răspunde: “Oamenii ştiu cum arată o pereche de blugi.” Clientul respinge ideea, BBH insistă, clientul acceptă.

Posterul face vâlvă. Stră-stră-nepotul lui Levi Strauss înrămează posterul în biroul lui şi decide:

“Acesta este nivelul la care vom comunica de acum.”

Peste ani, Levi’s Company dăruieşte BBH în semn de recunoştinţă o oaie neagră (nu adevarată) care se află şi acum în recepţia agenţiei BBH Londra.

Ma întreb ce culoare avea Bisisca lui Moromete.

Ana