Să ai un hamac!

Dacă te duc paşii prin America de Sud şi ai norocul să întalneşti mayaşi, vei afla cu stupoare cum se salută: să ai un hamac. Prin Mexic şi Guatemala oamenii ăia înca mai păstrează construcţii decorate în spirit maya, cu toată tehnologia aferentă dezvoltării de acum secole bune. Dar spaţiile alea chiar sunt căutate, şi oamenii de-acolo chiar dorm în hamacuri. Aşa s-au obişnuit ei; aşa dorm, aşa se saluta.

Tradiţie constructivă sau nu, pentru ei trenul ăsta merge undeva şi nici un viciu tehnologic nu poate perturba jungla. Şi mă duc cu gandul la Hemingway şi la al său Batran şi marea, la acel pescar încercat de vreme care doarme cu capul pe ziar şi care mă face să sper ca într-o zi, voi putea să merg cu bicicleta deşi in jurul meu autobuzele vor levita.

Să taci. Să taci pentru ca aşa au tăcut ai tăi, aşa se tace şi la noi şi în general cam aşa rezolvăm problemele, şi aşa se va tăcea şi de-acum încolo pentru că pare cel mai probabil. Scenariu Stanic şi Branic: Profesorul intră în sala de curs şi saluta: Să tăcem! iar studenţii, treziţi la realitate vor răspunde: să taceţi dvs!

Să taci este la moda, dar numai uneori. Este ca acei barbaţi care nu se bat cu alţi bărbaţi dar în schimb dau în femei pe unde le prind, cu ce prind. Taci cand ar trebui să vorbeşti, şi vorbeşti când ar trebui poate să nu spui nimic.

Şi mă gândesc că poate nu vei reuşi să vinzi cele mai bune saltele mayaşilor, însă merită să încerci să-i faci pe aia care tac cand nu trebuie, să vorbească atunci când trebuie.

 Andrei