De veghe în planul de secară

Alege-ţi o slujbă care-ţi place şi nu va fi nevoie să munceşti o zi toată viaţa ta. E cineva care nu a rămas puţin perplex la auzirea acestei butade ? Sincer, există cineva printre cititorii acestui blog care să empatizeze cu o viaţă lipsită de muncă ? Cu fiecare nouă audiţie a îndemnului de mai sus devin din ce în ce mai convins că oamenii nu prea vor să fie sinceri cu ei înşişi. Haideţi să recunoaştem cu toţii, ne place teribil de mult să ne minţim. Poate pentru că ştim că momentele de meditaţie sunt atât de rare încât putem să le alungăm cu succes printr-o minciună mică şi nevinovată. Iar momentele în care nu medităm, pur şi simplu nu ne pasă dacă ne simţim teribil de bine sau nu. În general nu medităm, ci doar muncim. Mai ţine minte cineva “noi muncim, nu gândim” ? Fiecare dintre noi cunoaşte pe cineva căruia i s-ar potrivi atât de bine acest imn al mineriadelor încât nu se poate abţine de la un zâmbet amar acum.

Care ar fi legătura cu romanul lui Salinger ? Mă gândeam că Holden este unul dintre foarte rarele personaje pe care am avut senzaţia că ajung să le cunosc – fie şi din cărţi – şi la care regula de mai sus nu prea se aplică. A veghea de la marginea lanului de secară bieţii copii care se joacă, având grijă să nu îi lase să cadă este una dintre atât de rarele meserii care izvorăsc exact din căutarea unui scop personal în viaţă. O parabolă atât de frumoasă şi de candidă încât nu prea ai cum să o uiţi. Şi totuşi nu am apucat să cunosc pe cineva care să nu îl considere pe Holden un inadaptat/ratat.

Caută o slujbă în care să fii plătit pentru ceva ce altfel ai face gratuit. Uite asta e o provocare. NU ?

Dani

About this entry

You’re currently reading “De veghe în planul de secară,” an entry on Volksstumm

Published:
aprilie 5, 2008 / 4:43 pm
Category:
Lumea Volksstumm
Tags:
,