Dintele cu surprize

Zilele astea am aflat cu stupoare că pe frate-miu îl vizitează Zâna-Măseluţă de fiecare dată când îi cade un dinte (cu excepţia cazurilor nefericite în care îşi înghite dintele înainte de a apuca să şi-l pună sub pernă). Este adevărat că, de când am părăsit urbea natală şi, implicit, casa părintească, am cam pierdut şirul zânelor, spiriduşilor şi al altor personaje magice, însă sunt aproape sigură ca pe mine nu m-a vizitat niciodată o asemenea Zână, deşi am pierdut şi eu mai bine de 20 de dinţi.

Cunoşteam Zâna, recunosc, din filmele americane, de pe vremea în care nu reuşeam să înţeleg de ce ar da cineva bani pe nişte chestii pe care nici propria gură nu le mai consideră folositoare, dar o vedeam bine înrădăcinată în pântecele Mamei Americi, peste mări şi ţări, departe de tradiţiile ţării noastre. Evident, a migrat, între timp, alături de Halloween şi Valentine’s Day, în cultura noastră lipsită de filtru şi de respect pentru propria-i identitate, deşi tot există de vreo două secole şi în cultura europeană, ce-i drept, sub forma mai puţin seducătoare de şoarece.

Întrebându-mi mama cum de a ajuns să-l viziteze Zâna şi pe frate-miu, am aflat că…nu-şi mai aminteşte foarte bine. Sau l-a auzit vorbind odată cu nişte copii la grădiniţă sau a văzut el un filmuleţ …nu putea spune cu exactitate. Bine, când am întrebat-o eu era şi destul de ocupată încercând să zămislească un răspuns inspirat la întrebarea puştiului «  Există Iepuraşul de Paşte ? »

Spirale spirale spirale…chiar şi pentru oameni cu creierul pe moaţe.

Uitaţi aici o fetiţă furioasă că n-a reuşit să-i dea ţeapă Zânei.

Zana_maseluta-17884.html

Si eu am luat ţeapă : mai are de decontat 20 de dinţi, dar nu vrea să se-arate la faţă

Ana