Idealul nostru în capitalismul modern

Idealul capitalismului în epoca noastră pare a fi să fii un bun antreprenor. Şi toţi ne dorim în secret să reuşim la un moment dat să ne scuturăm de jugul corporatist pentru a reuşi pe cont propriu. Cuvântul “firmă” a fost multă vreme un laitmotiv conversaţional pentru testarea viitorului unui tânăr specialist în ceva anume. Dacă nu-ţi faci firmă înseamnă fie că eşti laş, fie că nu eşti în stare. În fine, sper că au trecut vremurile astea.

Şi ce naiba înseamnă spiritul antreprenorial ? L-am ascultat acum ceva vreme pe Andrei - Roşca - la o prelegere PDS şi sunt destul de sigur că accentul a fost pus pe “cum să” mai degrabă decât pe “cum adică”. În definitiv şi foarte simplist pus, capitalismul a reuşit o mutaţie interesantă în România - să mute accentul de la calitatea muncii tale la identificarea unui public ţintă sensibil la ce ai tu de oferit. În alte cuvinte, nu contează dacă eşti bun au ba în ceea ce faci, contează să-ţi găseşti proştii care să-ţi dea bani. Şi întreaga noastră viaţă, small-antreprenorială la un nivel şi HR corporatistă la altul, este o goană perpetuă după proştii care să ne facă nouă binele de toate zilele. Şi lanţul trofic/fluxul economic arată că trebuie să ne împăcăm cu toţii între noi şi cu noi înşine. Mai toată lumea este prost pentru aproapele său în diverse situaţii. Puţini sunt fericiţii care nu au fost niciodată consideraţi proşti de către altcineva. Cui îi mai trebuie războaie, Jandarmerie, lupte de stradă şi brichete aruncate aiurea ? Dacă toţi suntem proşti înseamnă că suntem pe drumul unei noi egalităţi de clasă.

Cheers,

Dani