Panta Rhei
Am crescut într-o cameră cu o bibliotecă măricică şi ştiu că pe la 10 ani mi-a atras atenţia un volum care se numea Panta Rhei. Nelămurirea nu mi-a fost satisfăcută de explicaţia alor mei – cum că ar însemna “totul curge” în greacă. “Geez, ce naiba vrea să însemne asta ? Mobila nu curge, TV-ul nu curge. Cred că ăla care a spus-o era cam bou.” Ai mei au zâmbit exact cum observ că fac şi eu acum când aud câte-un inocentism.
A trebuit să dospesc puţin ca să-mi dau seama cu adevărat cât de real şi personal poate să fie mesajul. Totul curge. Un fel de entropie socială. Cel mai pretenţios termen pentru “lumea noastră se duce dracu’ şi n-avem idee ce să-i facem”. Noi toţi vrem să ne întoarcem la copilărie, şcoală, bunici; să fi învăţat o limbă străină; să fi cântat la un instrument; să mai aibă o şansă cu iubirea vieţii lor, etc. Şi dacă ne revoltăm, dacă ne uităm în jur şi cerem socoteală, suntem luaţi drept copii/idealişti/imaturi.
Termin un ciclu proces. Vreau să ştiu că acum mai mult decât în alte ocazii pot să trec mai departe fără să regret că nu am făcut, nu am f***t sau nu ştiu ce altceva nu s-a întâmplat. Vreau să ştiu că voi putea să mă bucur de aceleaşi tâmpenii şi aceiaşi tâmpiţi şi peste ceva vreme. Vreau să ştiu că voi putea să păstrez pe cineva aproape dacă îmi voi dori. Vreau să îmi permit să fiu sincer când zic “acum nu am timp; rezolv mâine sigur”.
Vreau să nu fiu considerat un ciudat pentru că vreau ce am spus mai sus că vreau.
Cheers,
Dani
About this entry
You’re currently reading “Panta Rhei,” an entry on Volksstumm
- Published:
- aprilie 9, 2008 / 12:19 pm
- Category:
- Lumea Volksstumm
- Tags:
- Dani
5 Comments
Jump to comment form | comments rss [?] | trackback uri [?]