Tânăr Participant

Titlu e cu litere mari, indiscutabil. Ca să mă recunoască mama. Da popor, trebuie să recunosc, am apărut în ziare. Mă rog, lightly said. Eu sunt susnumitul din articolul http://www.mediafax.ro/politic/ponta-sa-ma-pui-sa-aleg-intre-oprescu-si-diaconescu-chiar-mi-e-imposibil.html?1687;2559547

A meritat uitătura urâcioasă a ”domnului” Ciutacu şi uşorul nerespectat al rugăminţii domnului Dehelean de a nu discuta politică, ci comunicare politică. Ca răspuns, nu pot decât să-l citez pe ”finul lui Tăriceanu”: nu există distincţie clară între politică şi comunicare politică.

Trebuie să recunosc, am pus întrebarea respectivă gândindu-mă la analiza săptămânală de la muncă. Cert e că nu mă aşteptam la un răspuns atât de cuprinzător. Probabil ăsta e unul din motivele pentru care mă gândesc că PSD are şanse de reformare. Trebuie doar să mă uit la Ponta, Corlăţean, Cristi Diaconescu, Gabriela Creţu şi, ţineţi-vă bine, Adrian Năstase. Ultimul este şi singurul lup din codrul politicului care şi-a schimbat şi năravul odată cu dosarul de la parchet părul.

În loc de concluzie am să vă spun exact părerea mea despre Conferinţa în urma căreia mi-a apărut numele - ei, mă rog -  în mediafax. Nişte ghilimele de mai sus îşi aveau rostul. Victor Ciutacu, deşi s-a descurcat apreciabil la pupitru, este poate cea mai slabă alegere pentru un moderator la o conferinţă cu scopuri pedagogice. Cei care au avut ocazia să se găsească pe lângă ”dumnealui” la terminarea programului au avut ocazia să intre în contact acustic cu niscai cuvinte, expresii şi interjecţii la care, pe stadion să fii, şi tot te-ai înroşi puţin. De altfel, “domnul” Ciutacu este recunoscut în presă pentru stilul său puţin din topor. La nivel profesional, domnul Ciutacu este deasupra aproape oricărui reproş. E un foarte bun profesionist iar analizele sale sunt în multe multe momente teribil de interesante. Dar nu cred că e un model pentru cei cărora le erau destinate aceste Conferinţe. Nici măcar viitorilor jurnalişti. Dumnealui este un fel de melanj între bunul simţ neaoş românesc al lui Paler, spiritul combativ al lui Băsescu - - şi subtilitatea lui Gigi Becali. În cazul în care vreodată aş ajunge în presă, voi face tot ce pot ca să păstrez “modelul” Ciutacu la antipodul meu comportamental.

Cheers,

Dani Sandu