Bucurestiul vinde Rolls Royce cu 3 euro

Întotdeauna am fost de părere că oamenii cei mai în măsure de a se exprima în legătură cu procesul politic sunt tocmai spectatorii lui. Eu, tu, el, Andrei - deşi mă tot creditează pe mine cu o mai mare importanţă. Noi suntem cei care decid ce şi cum se va întâmpla cu politicul din România.

Vreau totuşi să fiu ceva mai vocal cu o părere. Discutăm despre Sorin Oprescu şi Primăria Bucureşti. Acum câteva zile domnul Sorin Oprescu a spus ceva uşor de găsit în presă, anume că nu va avea nevoie să investească mai mult de un milion de euro în campania sa pentru Primărie din postura de independent. Declaraţia implică o judecată simplă pe care vreau să o facem împreună.

Succesul campaniilor electorale în România şi peste tot în lumea civilizată se măsoară în preţul plătit pentru victorie. Calculul se face simplu. Iei banii investiţi în mod transparent într-o campanie şi îi împarţi la numărul voturilor primite. În România, nici nu se putea altfel, această sumă este într-adevăr mult sub media europeană. Spre exemplu, Adriean Videanu a câştigat primăria Bucureşti în 2005 după primul tur. În condiţiile în care prezenţa la vot atunci a fost catastrofală, pe undeva pe la 28-30%, e safe să spunem că a primit votul 15% din electoratul posibil din Bucureşti. Această cifră în termeni reali înseamnă cam 230 de mii de voturi. În condiţiile în care Videanu a fost un primar cu marca “garantat de Traian Băsescu” şi pornea astfel cu prima şansă oricum, bilanţul final a fost pe undeva pe la 6.80 euro pentru fiecare vot primit. Putem spune că alegerile din 2004 nu au fost teribil de reprezentative totuşi. În 2004, Traian Băsescu a câştigat Preşedinţia României cu aproximativ 7.50 euro şi PMB cu aproximativ 6.90 euro pentru fiecare vot. Despre media europeană am să spun că este pe undeva pe la 12 euro pentru fiecare vot, recordul fiind stabilit de actualul primar al Parisului, Bertrand Delanoes, la 16.60 euro pentru un vot.

În aceste condiţii, mie personal mi-e foarte greu să cred că domnul Sorin Oprescu chiar îşi propune să câştige PMB. Dacă oferi un Rolls Royce administrativ trebuie să fii conştient că mare parte din mândria de a-l avea în posesie sau a-l conduce vine din faptul că lumea ştie cam cât ar fi trebuit să dai pentru el. Şi, dacă ne gândim pragmatic, o prezenţă de peste 60% este de aşteptat la alegerile locale Bucureşti. Chiar şi numai intrarea în turul 2 ar necesita vreo 250-300.000 de voturi. Iar aritmetica nu iartă. Trei euro pentru un vot îmi spune mai degrabă că domnul Oprescu îşi doreşte fie să forţeze mâna partidului, fie că acesta vrea să descarce voturile unui anumit candidat - pe care îl va ataca din abundenţă în campania electorală. Eu aş paria că ar fi vorba de Blaga. Bineînţeles, calculul meu are hiba că are loc în mediu aseptic iar noi trăim în România. E foarte posibil ca această campanie să implice costuri mult mai mari decât este domnul Oprescu pregătit să admită.

Această încercare de sinteză a situaţiei vine ca urmare a unei atenţii nedisimulat acordate problemei. Am sperat chiar strângând din dinţi ca domnul Oprescu să facă primul pas către o normalizare a mediului politic sau cel puţin a celui dâmboviţean. Dumnealui a făcut exact inversul din punctul meu de vedere. A declarat că va demisiona din PSD numai după ce va strânge semnăturile necesare în primul rând. O mişcare foarte proastă din moment ce candidatura sa la primăria Bucureştiului implică faptul că va fura din voturile tradiţionale ale PSD, voturile pentru Cristi Diaconescu. Poate fi considerat că forţează mâna partidului de a-l exclude însă, dat fiind sprijinul declarat al domnilor Iliescu şi Ponta, e greu de crezut că aşa ceva s-ar putea întâmpla. Al doilea motiv puternic ar fi exact semnăturile buclucaşe necesare pentru a depune candidatura. Acum 2 zile Sorin Oprescu a declarat că are 100.000 de semnături în favoarea candidaturii sale pentru PMB, de 3 ori mai mult decât necesarul. Astăzi am fost rugat să semnez şi eu în favoarea aceluiaşi lucru. Rugămintea nu a fost precedată nici măcar de un “sunteţi din Bucureşti”. Sincer vorbind, rămân la părerea că discuţiile candidaturii domnului Oprescu au ca singur scop să ţină PSD în prim planul mediatic şi să confişte dezbaterea electorală de la cei 7 candidaţi pentru a o acorda exclusiv domnului doctor şi lui Cristian Diaconescu.

În încheiere, vreau să mai spun ceva. Analiza pe care tocmai aţi citit-o este una strict din punct de vedere financiar - nu ţine cont deloc de numele şi calitatea individuală a omului. Există posibilitatea ca partea materială să nu fie atât de importantă pentru cetăţenii Bucureştiului. Îmi păstrez totuşi scepticismul.

Cheers,

Dani