Piatra Filosofală

Conceptul susnumit avea deja o vârstă venerabilă înainte de Harry Potter. Dacă ar fi să aleg, aş zice că ambiţia de a găsi panaceul universal este chiar cea mai veche meserie din lume. Numai că perfectul intangibil a fost atât de difuz şi de personal încât nu am putut visa măcar să-l putem experimenta ex propriis sensibus. La fel ca idealurile de frumuseţe, modelele de reuşită în viaţă sau ataraxia religioasă, soluţia universală este neunitară. Unii consideră că este chiar motivul neînţelegerilor din lume.

Şi iată-ne în zilele noastre, în competiţia Olimpiadelor Comunicării, încercând să găsim panaceul instituţional. Sarcinile trasate ne onorează prin complexitatea lor însă riscă să ne deprime prin efemeritatea lor. Lucrul cel mai important de reţinut, pentru ambele tabere ale procesului, este că actul comunicării a despicat Marea Roşie în două, a convins cel mai mare imperiu din istorie să renunţe la ce îi era mai caracteristic şi poate convinge alţi 60 de milioane de oameni să creadă în superioritatea lor rasială inatacabilă. Ceea ce nu poate face este să ţină loc de acţiune. În cazul în care actul comunicării nu este dublat de ceea ce se întâmplă în lume, de acţiuni concentrate pe suplimentarea vorbelor de către fapte, nimic temeinic nu poate fi construit. Şi totul se va nărui pentru a face procesul de construire ulterior din ce în ce mai dificil.

Sarcina noastră este să convingem populaţia de scăderea cazurilor de corupţie din rândul personalului MIRA - deja-vecu puţin - şi să responsabilizăm populaţia în a se îndepărta de obiceiul mitei. Oricare ar fi strategia pe care o vom alege, sunt sigur că, dacă la final toţi 5 vom spune sincer că ne place, partea noastră de problemă este rezolvată. Nu ştiu dacă trebuie să fiu la fel de sigur că esenţa a ceea ce vom comunica va fi sinceră. Prietenii, familia, colegii îmi spun că nu. Cred totuşi că dacă am reuşi să convingem câţiva oameni să-şi care crucea cu ceva mai multă eleganţă şi ceva mai puţină lamentare, scopul nostru ar fi îndeplinit.

Probabil că cel mai important cuvânt în această privinţă îl vor avea Alina şi Luiza - nu pot să le spun altfel decât colegele noastre de la MIRA - şi juriul OC. Iar noi vom face tot posibilul să mai primim o serie de zâmbete instituţionale în perioada următoare.

P.S. Sper să ne descurcăm cu MIRA mai bine decât Manole al lui Blaga în construirea Monastirei Argeşului.

Cheers,
Dani