Despre bilete-pisici şi campanii reuşite

Se spune că pisicile au 9 vieţi. Zilele trecute am descoperit că şi unele bilete RATB au cam tot atâtea.

Se făcea că era o zi caldă, puţin prăfoasă, puţin supraîncărcată de treburi şi de destinaţii ce trebuiau bifate. Prin diverse colţuri ale capitalei. Cu diverse mijloace RATB. Mi-am cumpărat, cuminte, un bilet şi, tot cuminte, am încercat să-l compostez, dar…stupoare ! Aparatul nu vroia si nu vroia să perforeze hârtia albăstrui-uscată.

M-am uitat în jur, să văd dacă există martori ai încercării mele eşuate, în cazul în care şi-ar fi făcut apariţia vreun controlor, să fiu relativ „acoperită”. Martori aveam, din biletul intact îmi zâmbea seducător perspectiva unei noi călătorii…gratis, aşa că am zâmbit şi eu şi-am mers mai departe…mai departe…şi mai departe! 6 autobuze am schimbat în acea zi, bietul bilet asudase, se cocoşase şi scâncea încet la fiecare nouă încercare de compostare, dar…nimic!

Noroc porcesc sau, mă rog, studenţesc, căci economia făcută creiona viziunea unei băuturi răcoritoare, la ceas de seară.

În ultimul autobuz în care m-am urcat în acea zi am prins şi un control. Adică un control a prins pe alţii.(eu nu fusei verificată J ). Printre cei prinşi cu mâţa-n sac, se număra şi un tânăr. Mi-a plăcut mult atitudinea controlorului. Nu doar că n-a dat semne că ar aştepta dovezi de…bunăvoinţă pentru a închide un ochi (sau doi), ci l-a rugat pe tânăr să se ridice, pentru a coborî la următoarea staţie, apoi i-a ţinut o vreme companie lângă uşă, timp în care i-a explicat cât de util i-ar fi dacă şi-ar face abonament, insistând pe numărul de bani economisiţi.

Cu câteva ore înainte, citisem chiar printul cu sumele economiste de cei care au abonament, gândindu-mă că „Iată! În sfârşit o idee de campanie care pune punctul pe i.”. Cum o campanie bună începe cu o campanie internă bună, controlorul sfătos m-a făcut să sper în reuşita celei de faţă.

Am coborât zâmbind, sărutând biletul cu obrazul, pardon, cartonul gros.

Ana