It’s a kind of magic

Nu am văzut oameni care să se scuze mai larg şi mai politicos când m-au călcat pe picior decât în Vama Veche. Nu am văzut oameni care să te încurajeze mai mult să zâmbeşti şi să te simţi bine decât în Vama Veche. Şi totuşi nu am văzut oameni care să nu se scârbească de Vama Veche la prima vedere.
Problema despre care vorbesc este o problemă mai veche, mai largă. Vamaioţii purişti sunt de părere că există o magie geografică ce înconjoară staţiunea de frontieră. Dar e greu să mai crezi într-o astfel de magie când te duci an de an acolo şi vezi copii beţi orbecăind după mărunt pentru o bere. Sau bătăi în cuplu sau între cupluri. Sau momente de pornografie publică induse bahic.
Ştiu, toţi împătimiţii sunt de părere că Vama s-a stricat sau, cum am văzut zilele trecute, Vama este reprezentată doar de un grup strâmt, aproape elitard. A trecut prea mult de când Vama Veche era un endroite unde promiscuitatea, solitudinea şi libertatea erau înţelese ceva mai discret. De atunci s-a mai pierdut din bun-gust dar şi din gustul bun. Deja nu mai miră construcţiile cu pretenţii de ultramodernitate sau de confort dus la extrem.
Şi totuşi există ceva, o bucăţică de khatarsis în Vama Veche. Există motive ca să zâmbeşti tâmp şi împăcat când plouă afară şi străzile se umflă de noroi. Există oameni care insistă să te facă parte la bucuria lor că sunt liberi, că sunt singuri şi că sunt tineri în spirit. It’s a kind of magic ar zice Freddie. Magia asta respiră în fiecare an şi reuşeşte în fiecare an să mai îndragostească pe cineva de Vama Veche şi să mai adauge în fiecare an la părerea că Vama se strică dar încă mai există speranţe. Eu cred că magia asta nu are a face cu locul totuşi, e ceva ce aducem cu noi împachetat între cele 2 perechi de slip şi şosete pe undeva prin fundul rucsacului. În Vamă ne permitem să deschidem cutia şi să eliberăm magia. Şi de fiecare dată când plecăm o împachetăm înapoi şi ne gândim cu jind la următoarea ocazie cu care o s-o dezvelim de inhibiţii, constrângeri sociale şi neajunsuri materiale.
Eu cred cu putere că oamenii capabili să zâmbească pentru a provoca un zâmbet sunt oamenii a căror magie nu ar trebui pierdută pentru 9 luni pe an. De aceea sunt susţinătorul misticului din cotidian. De aceea cred că Vama Veche este mai mult în suflet decât pe hartă. De aceea iau în braţe şi în suflet pe oricine e dispus să nu-şi ţină magia pentru sine şi pentru ocaziile speciale.
Sau cel puţin aşa cred eu.

Cheers