ultimul dans al nevazutului

Aproape plin de sange si transpiratie am primit cu oarecare spaima ultima zi a nevazutului. Cu ochii mari de atata intuneric am privit destins spre orizontul adevarului in prima zi de lumina. Si da. N-am sperat nicicand la asa durere frumoasa. Un prieten bun de gura incalzea taciuni pe mintea mea blazata si-mi spunea ca dincolo de trepte, podiumul este cea mai inalta treapta.

Si cand am urcat pe scena a fost frumos. Si munca fiecaruia merita rasplata cuvenita si fiecare are dreptul sa se bucure de ea. Spre incatusarea in lanturile perfectioniste ale mediocritatii, as putea spune ca nu ma bucura insa pentru rasplata, sunt sigur ca am voie sa spun, Bravo Volksstumm. Si daca lanturile se rup, sunt de-a dreptul mandru si daca o spun pe blog-ul nostru de-a dreptul cumplit scris gir pe negru, inseamna ca sunt CHIAR FOARTE mandru.

Si daca voi muri spanzurat cu medalia locului 3 de gat tot am sa-i felicit pe cei care merita cu adevarat acest lucru. Imi pare rau ca n-am apucat s-o fac pe viu, insa i-am pierdut prin multime. Felicitari Locul I, felictari Locul II. Si ca sa fiu in ton cu cea mai buna campanie, Lasciate mi Felicitare! Bravo!

Locul II este ocupat de o echipa foarte tare, niste vechi cunostinte pentru care chiar ma bucur! Bravo echipa, Bravo Cami, Bravo StefaM 

Si zidurile orgoliului sa cada la picioarele gradinii cu trandafiri albi ai recunoasterii. Ma bucur pentru toti cei care au participat si sper sa nu existe nici un zid intre voi si restul, intre restul si voi, intre trepte si sala, intre sala si trepte!

Succes prieteni!

Andrei